Accidental se uita Cristi pe geam si-l vede pe unu ca umbla la sacii de bricheti din fata de la OBI. Ma intreaba “asta tireaza sacii aia oare?”. Curios merg si eu la geam si vad ca vorbeste cu paza, deci nu ii tirase.
Tipu’ era cu scooteru’ si numa il vedem ca dupa ce si-o pus 3 saci, mai baga inca 3. Atunci am inceput sa filmez:
Noa, cum mi s-a atras atentia ca n-am scris deloc anul asta, in 2010 adica, si cum 2009 a fost un an din care am tinut neaparat sa scap, m-am gandit sa incep cu un top 3.
Dintre clasicii Mr. Bean si Benny Hill, l-am preferat tot timpul pe Benny Hill. Nu neaparat ca era cu mult mai funny, doar ca el avea mai multe femei in show.
In schimb episodul preferat e pe departe cel de mai jos, mai ales ca e vorba despre un subiect mult prea drag mie:
P.S. – scena cu colindatorii (min 3:45), adevarat geniu!
La serviciu din cei peste 200 de furnizori cu care discutam si tinem legatura, eu si colegul meu Cristi, primim de sarbatori tot atatea e-mailuri de urari de “bine“, peste 200 adica.
Din astea normal toate sunt la fel, doar una a iesit ieri in evidenta. E de la o tanti cu care discut eu la un furnizor in Polonia si suna cam asa (mot-a-mot):
“Sănătos de Crăciun paşnică şi o mulţime de bun în noul 2010 ani!!!
Dominika “
Am atasat si felicitarea sa para mai real ca realitatea.
“Strange
Kinda feels unguided
I think the voice of life went
It went bang bang in my head
And now
It’s just a little exciting
Like more than perfect timing
It goes bang bang in my head
And in this moment I’m just a little weak
And In this moment I cannot quite find my feet
And in this moment I could see this day
Leave me
And in this moment I’m wondering effortlessly
And in this moment I have questions
Money
It goes bang bang in my head
And so
I will not deny it
Not even try and fight it
It goes bang bang in my head
Like that
That the fever takes hold
When all the peoples’ hands go
They go bang bang in my head
And in this moment I’m just a little weak
And In this moment I cannot quite find my feet
And in this moment I could see this day
Leave me
And in this moment I’m wondering effortlessly
And in this moment I have questions
Money
It go bang bang in my head”
There’s this guy, who used to be very in love with this girl, but after a lot of time, that guy decided that: that is not enough. He ran away to “far far away…” (how far is far far away, anyway?).
In donkey land he found someone very special that reminded him of his far far away love that was far away from far far away land, so he decided to fall in love with someone else who was kind, beautiful and thoughtful and really close to far far away kingdom (NOT YOU!).
Stop feeling important! Do what you want, not what you think it’s going to be a good revenge. You’re only going to screw your far far away love.
Cheers!
P.S. – once you get to far far away you realize that there’s no far far away.
Mere omu’ sambata trecuta la un meci de handbal ca o vazut Miloo un afis cum ca joaca Romania cu ungaria (cu u mic), ceva tribut pentru Marian Cozma (saracu’ taica-sau ce vedeta o devenit dupa moartea lu’ fi-su’). Cum era sambata si nu facusem nimic pana la ora 14 am zis ca de ce dreq nu?!
Lasand la o parte faptul ca ne-am pus in tribuna unde era galeria ungariei (cu u mic) si unde majoritatea aplaudau la golurile lor, a ungurilor adica, si ca galeria Romaniei era intr-un colt sus, formata din 7 flacai cu tricouri negre pe ei pe care scria “ULTRAS” si care nu se auzeau deloc de tobele geleriei ungariei (cu u mic), nimic din cele enumerate nu e mai neobisnuit ca si faptul ca din nationala ungariei (cu u mic, nu de alta da pe messenger nu se scrie cu majuscule) facea parte un tip.
Noa si ce-i cu asta ca doar o’ fo’ meci intre echipele masculine de hanbal?
Poi tipu’ asta era UNGUR (cu majuscule ca vreau sa subliniez ca era ungur, sau ca ii ungur ma rog), era NEGRU, avea prenumele IGOR, si numele DIAZ. Imagineaza-ti shmenu asta: un negru, cu prenume de rus, nume de cubanez/mexican, si de nationalitate ungur (o fi vrut a lui sa puste 4 continente de i-or dat numele asta – da RUSIA e un continent).
Anyway, le-o tras-o romanii in ultimele 3 secunde cu un gol in poarta goala. Superb, I LOVE HANDBALL!
Little boxes on the hillside,
Little boxes made of ticky tacky
Little boxes on the hillside,
Little boxes all the same,
There’s a green one and a pink one
And a blue one and a yellow one
And they’re all made out of ticky tacky
And they all look just the same.
And the people in the houses
All went to the university
Where they were put in boxes
And they came out all the same
And there’s doctors and lawyers
And business executives
And they’re all made out of ticky tacky
And they all look just the same.
And they all play on the golf course
And drink their martinis dry
And they all have pretty children
And the children go to school,
And the children go to summer camp
And then to the university
Where they are put in boxes
And they come out all the same.
And the boys go into business
And marry and raise a family
In boxes made of ticky tacky
And they all look just the same,
There’s a green one and a pink one
And a blue one and a yellow one
And they’re all made out of ticky tacky
And they all look just the same.
Ajung acasa de la serviciu vinerea trecuta si dau sa ma pregatesc sa merg la Coada Lacului ca era ziua lu’ Sheff. Cum nu era gata toata lumea am avut un pic de timp de pierdut. De plictiseala incepe Miloo sa citeasca perle de la BAC:
Miloo – “Bah fii atent la asta, cica unu: Toma Alimos era viteaz pentru ca cu o mana conducea calul, cu o mana îsi tinea matzele si cu o mana se batea cu Manea..“ Pepe – “Cine plm ii Manea?” Miloo – “bah 3 maini!?!?!?!” Pepe – “Ioaaaaa! =))”
Morala: Nu radeti de altii, radeti de mine!
P.S. – ma rog si de Pintea, ca cu greu egalezi sa pici cu rolele de 2 ori si sa-ti scrantesti piciorul in aceeasi luna.
There’s this guy who really hates Woody Allen. He knew that fact before starting to watch this new Woody Allen Movie, “Vicky Cristina Barcelona“.
He managed to watch half of it before being summoned out to the ship (Columbus i mean). Obviously it was a big “shit”, boring and totally not real, the movie I mean, for him the hatter I mean.
He came back home and watched it from where he left it… it started to become very familiar and awesomely intriguent (please tell me i wrote that ok).
Don’t watch that movie, it’s shitty, don’t watch Woody Allen movies, they suck, BIG TIME! The only good thing about them is his obsession with Scarlett Johansson and Julia Roberts, and they are a bit better when he doesn’t star in them, the movies i mean.
I was born with the wrong sign,
In the wrong house,
With the wrong ascendancy,
I took the wrong road,
That led to the wrong tendencies,
I was in the wrong place, at the wrong time,
For the wrong reason and the wrong rhythm
On the wrong day, of the wrong week,
I used the wrong method, with the wrong technique …..
WRONG!!!!!! oiiiiiii!
Wrong
Wrong
There’s something wrong with me chemically
Something wrong with me inherently
The wrong mix in the wrong genes
I reached the wrong ends by the wrong means
It was the wrong plan
In the wrong hands
The wrong theory for the wrong man
The wrong eyes on the wrong prize
The wrong questions with the wrong replies
Wrong
Wrong
I was marching to the wrong drum
With the wrong scum
Pissing out the wrong energy
Using all the wrong lines
And the wrong signs
With the wrong intensity
I was on the wrong page of the wrong book
With the wrong rendition of the wrong look
With the wrong moon, every wrong night
With the wrong tune playing till it sounded right yeah
Wrong
Wrong
(Too long)
Wrong
(Too long)
I was born with the wrong sign
In the wrong house
With the wrong ascendancy
I took the wrong road
That led to the wrong tendencies
I was in the wrong place at the wrong time
For the wrong reason and the wrong rhyme
On the wrong day of the wrong week
I used the wrong method with the wrong technique
How would you answer to the following scenario after “shitfacing thursday“?
“You meet up with your friend the next day and:
The two of you laugh about the stupid things you did together last night
Your friend tells you about the stupid things you did last night because you don’t have a clue
You tell your friend about the stupid things he did last night
Your friend wouldn’t tell you how stupid you were last night so as not to embarrass you
Your friend and you both have no idea what happened last night”
Imi trimite asta numaru prin sms ca nu-l aveam si o sun pe Nina. Mai pe scurt fata imi zice ca a castigat cu Julie un concurs pe net la Twix. Eu stiam ca au participat de aici, doar ca nu stiam ca au castigat si care e premiul.
Premiul: puteau inchide oricare bar din Oradea, sambata seara si sa invite 50 de prieteni. Consumatia inclusa pana la 3000 de euro. ELE AU ALES LORDS!!! LUX!!
Ma intreaba fata “ai planuri sambata seara?”. Cred ca si daca se insura frate-meu, tot mergeam la chefu asta. Nu exagerez ca venea si el.
Seara chefului coincidea cu cheful burlacitelor a lu’ Ionela si Anderson trimite cu multa dragoste mesaju asta prin sms din Barcelona catre totzi flacaii:
Am decis sa nu scriu despre o faza care m-ar fi facut, si te-ar fi facut, sa ma simt ajutor de capitan pe vas de croaziera (GROAZEI!!! – Nu, nu Columbus!).
N-am sa scriu nici despre faptul ca am fost astazi la Filarmonica, sa nu zica Niky ca imi depasesc dinnou conditia.
Ma limitez la Hi5 in schimb. Stiu, un subiect mult prea uzitat, dar niciodata epuizat.
Cred ca omu’, cel putzin ala cu radacini slavice sau latine, are doua testamente:
- 1. Averea mea… intreaga sau pe bucati o las la x, y, z sau la zero!
- 2. Contu meu de hi5 (si mai nou facebook), nu-l dau la nimeni!!! il iau cu mine-n ‘mormant zdreantza!
….
Iubesc oamenii (lele) de pe hi5 care au ca si “Relationship status“: “Open relationship” sau “Tell you later“.
Normal, au 1993 de poze din care primele 1992 is cu ele/ei in ipostaze inedite si a 1993-a ii ea/el cu IUBY, pe care il/o iubeste asa de mult ca si pe tzara asta plina de patrioti si de citate de la filosofi cum ar fi domnul Bacovia (portarul de la liceul Andrei Saguna) si Septimiu (gardianul de la liceul, cu l mic, Pedagogic, cu P mare!).
Departe de mine gandul sa ma dezic de la asemenea multime. Sus pe baricade, perpetuez specia!
The only advantage of experience is that you react faster to things you already lived or did. It doesn’t make you not repeat the same mistakes and it’s all about odds. No matter how big or small your’s are (the odds i mean), you always have the risk of failing.
Trying, taking a chance, is called gambling. Something we all love to do.
Noa, dupa ce-o avut omu’ plajei o zi foarte ciufuta la lucru, cu F mare de la verbu’ a Fute (cu F mare), ajunge si el acasa si incearca sa se relaxeze.
N-o fo loc asa ca iese cu fata at the riverside sa bea o bere sa uite ca a fost ciufut azi.
Aici ce sa vezi?! Liniste si fluturi?! Eh in my dear country nu e chiar asa. Ce era o data un loc bun de baut bere/vodka/palinca si alte activitati nocturne, acuma a devenit poligon pentru putzeri cu atv-uri (de-alea ca le cumperi de la toy’s r us), scutere (scooter-e) si tot felu de alte mopeduri.
Era un grup de cretini care mergeau pe doua roti cu bebe-atv pe terenu de fotbal (ma rog de maidan) si la un moment dat unu mai teribilist iese de pe teren urca cu bebe-atv-ul pe scarile de pe damb (cu â), doar ca uita sa se mai opreasca. Norocu lui cu gardu de dincolo de damb ca numa asa ma vedeai cum ma aruncam pe jos imitind emoticonu ala constipat de pe messenger care se prapadeste pe el de ras .
Am stat cam vreme de-o bere pe-o banca si in spatele nostru era un grup de liceeni care comentau de zor criza din invatamant. Jumatate din timp am tacut din gura numa sa-i auzim pe aia ce scot din gura. Genial!
Un mic paragraf:
Se-aude un zgomot puternic de mobra de pe damb. Eu eram cu spatele si-n imaginea mea non-vizuala mobra era ditamai motocicleta.
O voce groasa (tot in imaginea mea non-vizuala): Bayyyy fraiere!!!
“Fraierul” opreste “motocicleta” si exclama: Ai zis ceva? – dupa care porneste dinnou motocicleta.
Vocea “groasa”: Ce faci bahh?
“Bahh” opreste dinnou “motocicleta”: Ce mahhh??
“Mahh”: Daca mai treci p’aci, hai pan’aci!
La auzul dialogului astuia n-aveam cum sa nu ma intorc sa-i vad pe protagonisti. Al’ cu vocea groasa era un pustan de vreo 16 ani (max.) cu mustata din aia rara si neagra (stii tu din aia care aveai si tu ca nu ti-o zis nimeni ca arata ca curu’), iar ala cu motocicleta era un hoverash de-al lui, probabil cu un an mai mare, doar ca era cu un scuter.
Da’ nici bunicii nostri nu erau mai breji:
Remeti Anecse Pepe
Daca erau tinerii de pe malul Crisului puneau si-un numar de FACS si o adresa de imeil. Si ca sa faca totul mai interesant puneau si o poza de hi5 facuta de-o pitzipoanca in chiloti in buda exterioara.
P.S. – iar o sa primesc rezultate la google “seurch” cu intrebari de genu: “cum se scrie corect anecse sau anexse?”
Noa. Am si renuntat sa mai numar a cata parte din “And I say Romania is my country” ii.
Plec eu de la seviciu si ajung la trecerea de pietoni de vis-a-vis de mine si de Colors, unde ma opresc. Cu ocazia asta, adica a faptului ca m-am oprit, m-am uitat prin parcare dupa un loc gol. In mod normal nu este nici unul ca vin totzi umflatii pe terasa la colors si-si afiseaza masinile in parcarea din fata.
De data asta erau doua locuri libere. Paradoxal, cu faptul ca erau doua locuri libere adica, in parcare era un tip care claxona ca ii era blocata masina. Il vad pe unul umflat rau rau ca se ridica de la masa de pe terasa. Ma gandesc ca era BMW-u lui si vine sa-i faca loc chinuitului cu masina blocata. Eh, in my dear country nu e chiar asa. Umflatu s-a ridicat, dar s-a ridicat sa ceara nota de plata! Dupa 2 minute vine si chelnerul si mahula plateste. Dupa ce plateste ma gandesc ca vine si el sa-i dea dezlegare lu’ necajitu care l-o blocat. Eh, in my dear country nu e chiar asa. Umflatu vine pana in parcare si la 10 metri de necajit sta de vorba cu un prietenash, tot umflat bineinteles ca nu merge nimeni singur la sala ca e patetic. Sta si acilea vreo 2 minute. Sarmanu’ necajit si chinuit ce sa zica el? Nu zice nimic, inghite-n sec ca in our dear country daca deranjezi bondaru te-ntzepi! (nu-i chiar cea mai buna metafora, da’ ai inteles tu ideea).
Te gandesti probabil ca pana o claxonat ala si o reactionat umflatu a trecut 1 minut. Pana s-a ridicat si a chemat chelneru, alt minut. Pana a venit chelneru cu nota inca 2 minute (caz exceptional stiu, ca la noi astia slabutii vine in 10-15 minute). Pana cand au vorbit umflatii si si-au strans mana fortzos, ca si cum ar sparge nuci, sa-si arate tricepsii , au trecut alte 2 minute.
Gandul tau cand citesti povestioara (daca ai avut rabdare pana aici) nu e la faptul ca umflatu’ e un bashinos care a mancat boabe sa i se umfle mushchiiii si un gunoi de om care ar trebui castrat, ci cum plm am stat eu 6 minute la trecerea de pietoni?!
N-am stat mah tot timpu asta la trecere, am intrat in parcare, am parcat si m-am uitat la show. M-am tirat inainte sa vina umflatu sa-mi ceara bani de bilet. Oricum picam la face-control!
Cel mai tare chef in alea 9 luni cat am stat in orasul ala “mirific“, a fost cheful din fata de la BNM (Banca Nationala a Moldovei). Am iesit in oras cu Tanya, Naty, Yura, Marin si am ramas cu un borcan de masline, niste paie, un cd cu Vama Veche, o Solenza si Naty cu Yura.
Pe-atunci singura noastra grija era cum sa ne oprim din ras. De ce? De cate aparate de aer conditionat erau plasate pe cladirea Ministerului Mediului din MOLDOVA (nu imi bat joc, imi aduc aminte cat de pasnic era comunismul pasnic!)
Nu mai retin ultima oara cand am fost pacalit de 1 aprilie si prin urmare nici cu ce anume, dar astazi am muscat-o rau.
Ajung acasa de la serviciu, mananc si ma pun la un pui de somn. Pe la vreo 22:28 ma suna Bentze (noul DomnuZeu al blogosferei). N-am raspuns ca nu ma trezisem inca si il sun inapoi.
Bentze: Oiii!
Pepe: Oiii! Bentze: Ce faci shmen? Ce zici de astia lu’ Mutu?
Pepe: Ce Mutu mah? Bentze: IOAA Nu te uiti la meci? Ii 2-1 pentru Austria!
Pepe: Lux! Bentze: Vroiam sa impartasesc cu cineva rezultatu’ asta.
Pepe: Merci!
Dau pe Antena 1 sa ma uit si eu la ce-o ramas din meci. Nu era nici un meci. Dau pe TVR 1, nici un meci. Ce drequ mah? O iau de la 0 si bag un browse printre canale pana dau de ProTV (ciudat – meciul nationalei cu comentatorii de la Champions League – nu prea are legatura).
Aici ce vad? Vad ca intr-adevar e condusa Romania cu 2-1 si mai mult ca pierde intr-un la final.
Asa de suparat am fost pana am realizat … stai un pic mah!!!!! Azi ii 1 aprilie ….. haaaa ce tzeapa am luat! A fost totul o farsa:
N-am mai pierdut cu austriecii din 1924. Avem 10 goluri luate fata de 5 a lu’ Insulele Feroe. Suntem pe locul 5 din 6. In doua meciuri au aia 6 ocazii si luam 5 goluri. Jucam disperat si haotic….. era clar ca e o farsa!
Mama ce mi-o tras-o Piturca. Sper ca la anul sa nu o mai musc … sau ma rog stiu ca n-o s-o mai musc ca nu o sa mai avem meciuri, ca la anul o sa fie 2010 si o sa fie campiontatul Mondial din Africa de Sud pe care Mutu o sa-l vada la televizor.
I’ve re-read today the things that were said back then. Interesting to look at them from the present perspective. It seems a bit too easy and obvious of what should have been done.
There are two kinds of anniversaries, i think: good and bad ones.
You obviously don’t celebrate breaking up with someone!
But what if that wasn’t a bad thing? I should be celebrating one year since I saw that play.
Noa, John Legend – STEREO, nu prea or auzit multi (din grupul meu de semi-inculti!), NEXT:
- Maroon 5 – Must get out
- Scounting for Girls – Elvis Ain’t DEAD!
- KT Tunstall – Black Horse and the Cherry Tree
- Alphabeat – Fascination
- ELBO – Grounds 4 divorce
I forgot how it is to get home, barely finding the hole where to put the key in, turning the lights on, slammmmming the bathroom door, going into your (Mine!) room, at the computer, trying to listen to GOOD music…
You figure out that you are f working tomorrow, but it doesn’t matter! You are still listening to the last song(s):
– Led Zeppelin – D’yer Mak’er
- Kate Nash – Foundations - Lily Allen – Not Big - John Legend – STEREO - Kelis – Truth or Dare - Snoop Dog – Sensual Seduction (i love this one!)
Am si uitat de faza de vinerea trecuta, dar cum vinerea asta a fost destul de mediocra din punct de vedere al “legendary“, mi-am reamintit shmenu.
In trecut (adica vinerea trecuta):
Ma ia Kuki pe mess daca nu merg cu ei la shmen de Old Mill. Stiu ca te intrebi ce-i ala ca si eu am intrebat. Cica ii ceva restaurant nou pe undeva langa fostul Pepe’s. Dupa oricum mergeam in Columbus si imi era foame asa ca am zis fuck it, let’s go.
Am sa sar peste tot felul de detalii si descrieri sa nu devina prea lung (oricum o sa fie prea lung). In schimb trec direct la servire (mentionez ca in aceasta privinta sunt un om mult prea rabdator care “inghite” multe – nu la propriu bah leguma – si care ramane calm, mai tot timpul):
Ajungem acolo, la Old Mill adica, si la intrare ne intampina o “doamna“. Ne intreaba daca avem rezervare. Normal, nu aveam rezervare. Dupa scurt timp se elibereaza o masa si ne asezam. Trec vreo 15 minute si vine si chelnerita, care de fapt nu era chelnerita noastra.
Chelnerita: “V-a luat cineva comanda?“ Unul din noi: “Inca nu ne-a adus nimeni meniu“ Chelnerita: “Stati ca va aduc eu….“ Chelnerita: “Din pacate am numai doua meniuri“
Noi eram 4 initial. Atata bai sa fie ca stim sa share-uim.
Nu ne-o luat chiar asa de mult sa ne gandim ce comandam ca eram cam toti rupti de foame. Vine dinnou chelnerita, alta:
Chelnerita noastra: “Buna seara. Va pot lua comanda?“ Primu’ din stanga ei: “Buna seara. As dori sa comand niste ciolan afumat cu …“ Chelnerita noastra: “Mai intai va iau comanda la bautura.“
Dupa 15 minute vine cu bauturile si pleaca. Dupa inca 5-10 minute vine si dupa comanda. Isi comanda fiecare ce vrea:
Ciolan afumat cu fasole
Paste cu nush ce sos
Ciorba de burta
Pizza Calzonne rulata (comanda mea)
Bineinteles ca ne terminam bauturie si ne mai comandam. Dupa jumatate de ora vine chelnerita cu primele trei comenzi. Eu mai astept se pare cu pizza mea. Apare si a cincea persoana la masa. Dupa inca 10-15 minute vine si chelnerita si ce crezi?
Noi: “ce tare ar fi sa-ti aduca asta (chelnerita) apa minerala“
Dupa 10-15 minute vine si chelnerita cu apa minerala a lu Feli si ii ia comanda. Ceilalti au terminat de mancat pe cand i-a vinit portia lu’ Feli.
Poate nu ai urmarit firul povestirii si nu ai observat ca eu in tot acest timp, vre-o ora jumate’ n-am primit ce-am comandat. Cand ii aduce lu’ Feli comanda intrebam si noi, dar totusi pizza mea mai vine?
Chelnerita noastra: “Da e in cuptor. Au fost foarte multe comenzi pana acum si a trebuit sa le onoreze pe acelea mai intai. Ce pizza aveati?“
Clar zic mai mananc eu la pulivara, parca zicea ca ii in cuptor!
Dupa inca 15-20 de minute, timp suficent pentru a pune o noua pizza la cuptor chiar daca a uitat de cea veche, mai intrebam:
Noi: “Dar totusi ce dureaza asa de mult” Chelnerita noastra: “Vedeti si dumneavoastra ce nebuneala e pe-aici!“
Deja plecasera majoritatea ca mancasera toti!!
Dupa alte 10 minute ii vedem pe trei tipi de care radeam in urma cu o ora cand au ajuns in restaurant ca isi termina de mancat pizza. Opa opa stai un pic ca astia or venit dupa noi cu o ora si mananca nu o pizza ci trei pizza.
Noi: “Nu va suparati, baietii aia trei care stau la masa de vis-a-vis au venit cu o ora dupa noi si tocmai si-au terminat de mancat pizza.“ Chelnerita noastra: “Ei sunt cunostinte de-a lu’ sefu’ si le-au facut mai repede.“ Noi: “?!?!?!?!?!?!?!?!?!?!?!?!?!?!?!!??!!?!?!?!?!?“
…… dupa inca 5 min:
Noi: “Totusi mai trebuie sa asteptam mult dupa pizza aia?“ Chelnerita noastra: “Sincer DA!“ Eu: “Ok stii ceva mancati-o voi, aduceti nota“
Dupa vreo 20 de minute vin astia cu nota si cu pizza intr-o cutie.
Astia: “E din partea casei.” Tot astia da altu’ din grupu’ lor de chelneri: “Adica nu am pus-o pe nota, nu o veti plati“ Tot astia da altu’ decat altu’ din grupu’ lor de chelneri: “Sefu isi cere scuze ca ati asteptat atata“
Am bagat un cutit de pe masa in cutie, am platit 2 beri si am mancat jumate’ de pizza pe masina in drum spre Cokumbuq. Cealalta jumatate i-am dat-o unui homeless ce cersea bani de vodka in pasaj.
Is cativa, doi, trei,oameni, pe care de-abia ii cunosc sau de-abia i-am vazut de vreo 3 ani, care-mi zic ca blogu’ meu ii “cel mai blog“.
“Multumesc!“
Extrema cealalta e/sunt aia care zic “io’ nu-i inteleg pe astia cu bloguri“. Care plm ii faza sa scrii ce ai facut azi si o bucata/pereche de oameni sa citeasca shmenu?
Mai mult de-atat n-am ce zice, stii si tu citi. Nu sunt sigur daca as vrea sa castig la shmenu asta ca premiile consta si in shot-uri de tequilla and then Pepe 3 comes into play!
P.S. – operele cu care particip la acest concurs de trucaje: TONT FIDEL + TONT CREANGA + TONT ARISTOTEL + TONT MARLEY + TONT GOLLUM + TONT KENNY + TONT DR EVIL + TONT WORF
Fuck! It’s wednesday already! AGAIN! This shit happens to me every wednesday!
There’s two more days and it’s gonna be “the” week-end, when i’m supposed to have time for myself. What does that mean? I didn’t have time for myself since Chisinau, but then again in there i had too much time for myself!
The working man has one wish:
One wish: “may this week fly until friday”.
It’s friday!
The second wish: “May this week-end be legendary!”.
Hardly ever! and it’s monday again.
The best thing out of a monday is to have a day/or two off and to start working on wednesday when it’s supposed to be legendary all over again!
Noa, am scris un post mai incolo in trecut. Asta adica!
Vreau sa fac referire la comentariile de la postu asta ca, sincer, ma mananca de ceva vreme. Ma rog la un comentariu mai bine zis:
shmenu ii ca cea la jumate este facuta in romania. si cea la 0.33 ii facuta in…alta parte. deci parerea mea este ca exista posibilitatea ca cea de 0.33 sa fie de calitate usor superioara. de flaviu 15 februarie 2009 at 12:38 pm
@Flaviu – nu esti primu care a descoperit ca aia la 33 ii din import, dar diferenta e nesemnificativa la gust … cum ziceai tu usor superioara, dar raportul calitate/pret e subunitar cheers! de Pepe 15 februarie 2009 at 12:46 pm
smen de post!! daca nu-ti place (nr – cititorule), esti substandard. de FAIN 3 martie 2009 at 8:40 pm
@Timea – unii oameni nu intelege… a bea bere la 33 e ca si cum ai bea sampanie in loc de vin, e ca si cum ai merge in heat in loc de lords, e ca si cum ai merge la biserica in loc sa te rogi acasa, e ca si cum ai face dragoste in loc de sex… ok ma opresc aici… berea e un concept care e format din gust, aspect, pret, atmosfera, obisnuinta, anturaj … e si ceva ce savurezi, intr-adevar, si poate asta ar trebui sa fie pe primul loc, doar ca n-ai cum sa savurezi ceva la 0,33. parerea mea. de Pepe 3 martie 2009 at 9:09 pm
Oh si ca sa nu ma inteleaga cineva gresit: BEREA LA 0,33 IS WRONG!
Noa, cicah am avut placerea de a experimenta Bucurestiul in week-endul ce a trecut.
Exista doua variante (sociale), cel putin din punctul meu de vedere, de a experimenta Bucurestiul:
Varianta (sociala) 1:
Esti super incantat ca mergi in capitala (cu c mic) si te lasi coplesit de toate clisheele. Cand ajungi acolo, in Bucuresti adica, vrei sa vezi toate atractiile turistice: vila lu’ Becali, Maibach-u lu’ Becali, Stadionu’ Ghencea (daca esti stelist), stadionu’ (hahahaha) Dinamo (daca esti hahaha dinamovist), sediul OTV, samd. Asta e varianta cand vii de la tzara, adica din sat (mall) mah tzarane daca nu te-ai prins, sau esti pur si simplu oradean care iti traiesti viata in Lotus (era sa zic mall).
Varianta (sociala) 2:
Esti om normal, da!, din provincie!, care TRE’! sa mearga la Bucuresti. Fiind om ‘normal’ nu te iei dupa toate clisheele si dupa toate generalizarile. Nu esti genul de social1 care zice ca toti bucurestenii sunt tzigani, agresivi sau soferi prosti care claxoneaza non-stop.
Varianta EU (mix intre sociala 1 si 2!?):
Merg in Bucuresti cu Intercity-ul si ajung acolo pe la ora 23. Ies din gara si merg la taxy. Nu am luat tzeapa, stiu ca la asta te asteptai. Am urcat in el (in taxy mah) si l-am intrebat pe om cat dureaza (aproximativ) pana pe Bdul Timisoara 23 (acolo sta shmen de ROBE – ms shmen pt cazare!). Omu’ zice 14 minute. Ok si ce legatura are shmenu asta? Sincer nu prea are ca tot ce vroiam eu sa zic era ca inainte sa ajung la shmen de ROBE acasa am oprit la o intersectie (LA 23:10 noaptea!!!). Se facuse galben si dupa 2 secunde de verde numa aud 3 claxoaneeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee!!!!!!!!!! FATAHHHHH ii 23:10 noaptea, stai in plm ca nu arde.
A doua zi trebuia sa fiu prezent la ceva shmen la ora 8. Vorbesc cu Robe si stabilim cam la ce ora tre sa ma trezesc sa si ajung acolo pe la 8. Acolo e la Universitate, Teatrul National, Intercontinental, Ambasada SUA (nu KUKI n-am aplicat pentru viza SUA), … etc. Alegerea proasta a fost ca am luat troleibuzul (asa se scrie )? ). JUR ca bucurestenii au inventat aglomeratiile de pe DECEBAL sau MAGHERU din fiecare dimineata.
Exemplu (as baga si desen in paint da is prea “obosit” la ora asta):
Sens giratoriu cu semafor (gen DACIA cu DECEBAL in Oradea): ii full la fiecare artera si semaforul tine putin …. merg 3 in fata ta in intersectie si se face rosu… ii blocata intersectia, da’ WTF daca tot ii blocata mai incapi si tu si te bagi. Vin aia de pe artera din stanga si te claxoneaza ca nu pot trece de tine. Tu ii claxonezi pe aia din fata ta ca doar e vina lor. Stai ca se face rosu la aia care te claxoneaza si incepi sa inaintezi… nu indeajuns ca si pe aia din fata ta ii blocheaza altii ca si tine… intelegi CERCUL vicios??!
Eram in troleibuz si mai aveam 15 minute pana la deadline… 5 minute stateam la fiecare cerc (sens giratoriu) si cum erau 5 am cam depasit… ce sa zic ca n-aveam cum sa ajung la Universitate asa ca am luat metroul de la Eroilor (da asta ii alta poveste!).
Paradoxul oamenilor batrani:
Ai patit vreodata sa intri intr-un troleibuz (pur teoretic) si sa fie full ca nu poti sa respiri? Ajungi in ceva statie si te rogi la Dzeu si la Sofer (sa nu puna frana prea brusca cand opreste) sa iasa lume multa afara. Normal ca nu iese (bine asta e un caz particular nu vreau sa generalizez) ci in schimb urca o babutza, care oricat ar fi ea de firava iti baga vreo 3 coate (asta numa tie) ca sa ajunga si ea la scaunul ei. In statia urmatoare: SURPRIZA!!!!! Aceasi babutza iti da coate ca vrea sa iasa!!!!
Concluzie: de la general la particular sau de la particular la general, lumea e mica, Bucurestiul e MARE!